Vernisaje: Art Critic Link / Petru Bejan - Iconografii subiective, Marinela Botez şi Claudiu Ciobanu

Iconografii subiective

Între pictorii din generația nouă, Marinela Botez şi Claudiu Ciobanu se detașează într-un mod special. Îi recomandă, în egală măsură, buna administrare a tehnicilor picturale, inteligența asumării proiectelor, coerența și consecvența expunerilor publice, curajul implicării în evenimente de anvergură. Deși au profiluri artistice distincte, cei doi se completează inspirat; împărtășesc fervoarea căutării ideilor, convertindu-le apoi în suporturi vizuale adecvate. Din punct de vedere tematic, încearcă să concilieze înclinațiile personale cu tendințele curente întîlnite în „lumea artei”. Ultimii ani îi surprind preocupați de probleme sociale (cum gestionăm spațiul și timpul în care trăim?), de proiecția ideală a fericirii visate (cum putem experimenta o lume fără cusur, ferită de uzura și precaritățile cotidianului?), de stările și emoțiile „înscrise” în arhiva jubilațiilor de cuplu (care sînt secvențele memorabile, trăite cu maximă intensitate?). Aș evoca aici doar cîteva din ultimele isprăvi expoziționale, înșirate pe o axă culturală care leagă Iașul de Washington, Tel-Aviv, Berlin și București...

Marinela Botez, "Before", The Apartment, 2009

Ambiguitatea situării noastre în spaţiu a fost leit-motivul expoziţiei intitulate Apartamentul - pretextul vizual al unei dezbateri despre libertate, sociabilitate şi intimitate. Care sînt toposurile noastre privilegiate? Unde ne putem simţi, fie şi la răstimpuri, cu adevărat „acasă”? Care este locul propriu al împlinirii personale? Spaţiul public (strada, parcul, mall-ul)? Sau cel privat (casa, grădina, apartamentul, balconul cu flori)? Cum conciliem idealurile proprii cu exigenţele de cuplu, de grup sau comunitare? Care sînt şansele de a administra nestingheriţi cei cîţiva metri pătraţi de intimitate în interiorul junglei urbane? Este Apartamentul de zi cu zi coşmar sau realitate, loc de refugiu, exil sau de nesperate satisfacţii conjugale? „Arc de triumf” al familiilor abia încropite, templu al urbanismului excesiv, aberaţie verticală, coloană a precarităţii, semeţie stridentă, inestetică şi insalubră, blocul izolează fără a proteja, închide fără să (te) deschidă. Alveolă transparentă acustic şi vizual, „celulă” neprietenoasă de beton, loc al socializărilor conjuncturale, apartamentul recreează în soluţii surogat, artificiale şi miniaturale, spaţiul ideal, visat de fiecare. El te apropie aparent de Cer, dîndu-ţi uneori iluzia libertăţii şi a intimităţii, dar te îndepărtează oarecum de ceilalţi. Devii „străin” într-o lume ostilă, „oaspete” provizoriu, dar şi „ostatec” al interioarelor standardizate

Claudiu Ciobanu, Archived Emotions, 2010

Ciclul Emoțiilor arhivate propune un parcurs al istoriei afective comune, luînd prezentul drept cadru de referință pentru cîteva „iconologizări” subiectiv-paseiste. Tablourile pun în scenă cadre intime, etalînd convivialitatea ludică a partenerilor aflați în staza descoperirilor mutuale. Accentul cade pe surprinderea detaliilor fizionomice și anatomice; harta suprafețelor corporale intră sub lupa privirii celuilalt, devenind „punct de fugă”, loc de ancorare vizuală și de juisare „la distanță”. Stropită, picurată, prelinsă, apa este accesoriul privilegiat în jocurile de cuplu, scoțînd în evidență torsiunile corpului și cochetăriile gestuale ale acestuia.

Claudiu Ciobanu, Perfect World #1, 2010

În Perfect world, autorii ne invită într-o lume imaginară, idealizată - cea a propriilor plăsmuiri. „Perfectă” pare a fi lumea văzută cu ochii inocenți ai copilului. Privite retrospectiv, evenimenele vîrstei inaugurale întrețin iluzia situării în locuri și timpuri degajate de constrîngerile cotidiene. „Perfectă” este clipa extatică, secunda de grație, trăită cu maximă intensitate. Luciul acvatic al unei piscine, de pildă, poate da pe moment impresia de plutire, de scufundare într-un mediu neafectat de presiunea imediatului. Răsfățul unei ore de somn are efectul unei vremelnice narcotizări senzoriale sau al unei evaziuni reconfortante.

Marinela Botez, Perfect World, 2010

Un New project a fost derulat de curînd la Cupola ieșeană. De această dată, tinerii artişti propun reinterpretării ale spaţiului real, partajat între exigenţele personale, private, şi cele sociale. Claudiu Ciobanu configurează un Blank space, invitînd la înţelegerea felului în care artistul se raportează la sine ori la semeni. Personajele sînt de-contextualizate, surprinse în posturi care sugerează liniştea, împăcarea, echilibrul. Golul, albul sînt „culorile” de fundal. Marinela Botez, la rîndu-i, propune ca titlu coordonatele geografice concrete ale spaţiului pe care-l locuieşte - 47°9'20.86"N |27°34'1.54E. Două lucrări de mari dimensiuni descriu întîmplări banale, de zi cu zi: tineri socializînd în decorul cenușiu al unor colţuri de cartier...

Iată, așadar, în linii mari, un parcurs artistic ingenios, dens, meritoriu, prefigurînd cu siguranță confirmări și re-confirmări viitoare.