Istoria inteleasa ca o serie de evenimente ordonate cronologic poate crea senzatia unei liniaritati confortabile din punctul de vedere strict al cunoasterii. Depasind limitele sistematizabile ale acestei interpretari, e imposibil sa nu remarcam anatomia unor idei vagaboande ce bantuie prin secole si domenii, subminand conventionalul si provocand imaginarul. De cele mai multe ori, aceste idei dobandesc o viata secreta si duc in cele din urma la erori constante, aparent imprevizibile.
Repetitivitatea acestor erori de-a lungul istoriei, cu consecinte suspecte asupra intelegerii naturii umane, alcatuieste o tematica generoasa pentru Mircea.
Dincolo de umanismul profund narativ si speculativ al lucrarilor, expozitia Full Moon se prefigureaza si ca un studiu al luminii cu valente auxiliare, de sorginte cinematografica. La fel cum primii regizori de film studiau si aplicau canoane artistice deplin maturizate, Mircea realizeaza un transfer estetic inversat, pornind dinspre film inspre desen.
Optiunea pentru desen intareste din perspectiva experimentala legitimitatea studiului si propune o conversie a imaginii in suprafete ecranate si tonuri de gri de o picturalitate evidenta.
Un studiu al luminii ambalat intr-o instalatie ce sta sub numele lunii pline nu poate decat sa incite privitorul spre un demers poetic. Un demers ce sugereaza subtil ca pana si noi insine suntem istoria unor idei pe cat de incapatanate pe atat de fascinante.
© Copyright foto (c) Galeria Laika