CEVA MODERN
| George Roşu
7 Decembrie 2012- 4 Ianuarie 2013
Lateral
ArtSpace |Str. Henri
Barbusse 59-61, 400616 Cluj
De obicei, aici ar trebui să fie o explicaţie
pseudo-articulată şi absolut-imposibil-de-pătruns-cu-ochiul-minţii despre
demersul artistului, un fel de "de ce?" decupat în expresii pe care
uneori nici autorul nu le pricepe. Stai şi citeşti, dai din cap afirmativ, şi
neapărat ţii mâinile la spate ca să vadă lumea că eşti doct, şi te prefaci că
te-ai prins cu ce consumă "opera" din faţa ta. Înghiţi în sec, şi
treci la privit lucrările.
În cazul de faţă, nu o să citeşti esee despre nimic. Şi nici
nu o să priveşti lucruri pe care nu ştii de ce le priveşti; nu că asta ar fi
ceva deranjant, dar poate deveni, în timp, plictisitor.
George Roşu vine cu o serie de poveşti, amintiri şi
întâmplări servite ca delicatese ale rutinii şi banalului pe fundul unor
farfurii de carton, desenate cu acuarelă, cariocă şi pix.
George Roşu desenează aproape tot timpul. Când nu desenează,
George se uită la oameni care se uita la oameni, desfiinţează şi ilustrează
definiţii şi clişee, scrie nano-poveşti pentru copii şi, visează scenarii de
filme, neapărat moderne.
SOMETHING MODERN | George Roşu
By way of custom, this text ought to be a pseudo-articulated
and almost-impossible-to-fathom-with-the-inner-eye explanation about the
artist's aim, a sort of "why?" made up from expressions that
sometimes not even the artist himself can understand. You read it, you nod
affirmatively and, this is compulsory, you hold your hands behind your back, so
that the people see that you are cultured, and you pretend you understood the
hidden message of the "work" in front of you. Resigned, you go on
looking at the works. In this particular case, you won't read any essays about nothing. Nor will you look at works without knowing why you are doing this; not that this is a bad thing per se, but it can however become annoying with time.
George Roşu presents us with a series of stories, memories and happenings treated as delicatessen made of the routine and of the ordinary and served on cardboard plates, painted with watercolors, felt tip pens and ball point pens.
George Roşu draws almost all the time. When he is not drawing, George is observing people observing other people, he is disbanding and illustrating definitions and clichés, he is writing nano-stories for children and he is dreaming of movie scripts, of course, modern ones.
George Rosu | www.georgerosu.blogspot.ro