RURAL PLAIN AIR/ simpozion de pictura/ Hodora /Iasi




Rural Plain Air/a II-a editie, Loc. Hodora, Jud. Iasi,
15-25 aprilie 2010.


Organizatori: Galeria Dana,
U.A.G.E, Iasi
Parteneri: PPP,Vernisaje
Participanți:
Adina Tofan, Adrian Crasmaru, Bianca Simionescu, Andreea Dascalu, Claudiu Ciobanu, Costel Chirila, Codrut Duduman, Eugen Alupopanu, Liviu Ciobanu, Ioan Pricop, Marinela Botez, Mihai Gîtman, Mitrut Peiu, Mihaela Calin, Smaranda Bostan, Tibor Olah, Madalina Croitoriu.

Noi drumuri spre artă

Parte a unui program ambiţios, inaugurat o dată cu evenimentul Urban Plain Air, proiectul de faţă repune în discuţie natura poziţionării artistului în raport cu spaţiul. Există vreo legătură între spaţiu şi creaţie, între “opera de artă” şi “locul” care a făcut-o posibilă? Putem vorbi despre un “teritoriu” optim al inspiraţiei? Dar despre unul decisiv, al creaţiei propriu-zise? Este Atelierul un asemenea loc? Poate fi acesta dis-locat vremelnic sau substituit? Care i-ar fi alternativele? Natura? Oraşul? Satul?

Asumat de cîţiva tineri artişti vizuali ieşeni ( Adina Tofan, Adrian Crâșmaru, Bianca Simionescu, Andreea Dascălu, Claudiu Ciobanu, Costel Chirilă, Codruț Duduman, Eugen Alupopanu, Liviu Ciobanu, Ioan Pricop, Marinela Botez, Mihai Gîtman, Mitruț Peiu, Rodica Grosu, Smaranda Bostan, Tibor Olah), Rural Plain Air vizează mixarea pragmatică a conceptelor de “tabără” şi “expoziţie”. Loc privilegiat al unei euristici de atmosferă, al intimităţii de grup, tabăra este spaţiul ideal de întîlnire şi socializare, teritoriul favorit al emulaţiei artistice, mediu şi mijloc al producţiei de artă. Expoziţia, la rîndu-i, trece drept ţinta sau finalitatea zelului creativ individual, ocazia dată operei de a fi ex-pusă şi receptată. Afinitatea dintre artist şi spaţiul în care lucrează, adecvarea sa la peisaj, buna încadrarea a acestuia, identificarea şi captarea unui “spirit” al locului pot fi benefice exerciţiului plastic programat.
Dacă la precedentul experiment participanţii testau ocurenţele vizuale ale situării în inima dinamică şi zgomotoasă a oraşului, de această dată replierea artiştilor se face spre natură, spre sat, spre lumea tihnită şi aparent încremenită a acestuia. Într-un anume sens, poate fi prilejul de a redescoperi acel acasă originar, arhetipal, din sufletul fiecăruia.
Asociind condiţia omului modern cu cea a exilului prelungit şi dureros, romanticii descriau experienţa gîndirii în termeni de nostalgie – dor, îndemn lăuntric de a fi pretutindeni acasă. Cred că experienţa artei contemporane, risipită în puzderie de forme şi erezii, ar putea fi privită în acelaşi fel, ca modalitate de recuperare a unui sens pierdut sau uitat. Sustrăgîndu-se forfotei citadine, artistul poate asuma uneori căutarea “centrului” ideal, a spaţiului privilegiat, în care să se regăsească pe sine o dată cu propria lucrare. El ar putea reface astfel, simbolic şi creativ, drumul nostalgic spre casă.
În cazul nostru, de ce nu?, la Hodora.
Petru BEJAN

http://www.ruralplainair.blogspot.com/