Ca artist, Dorin Baba este un excentric, greu ataşabil unei tendinţe sau vreunui curent. Aş spune că face parte din categoria „deconstructorilor” inventivi, a rebelilor curajoşi, mereu gata să revizuiască sau să experimenteze. Două întîmplări extreme l-au constrîns anterior, în propria biografie clinică, să exploreze marginile „lumii de dincolo de lume”, de unde s-a întors norocos. Obsesiile ameninţării intempestive, ale vulnerabilităţii, fizice şi psihice, par să-l fi marcat decisiv. Temele tratate în compoziţiile picturale au încărcătură mistico-religioasă şi poetico-metafizică. Ele vorbesc despre ambiguitatea situării în interval (între alb şi negru, lumină şi întuneric, noapte şi zi, cer şi pămînt, Rai şi Infern); despre îngeri, lună, stele, viziuni, grădini edenice, ascensiuni iluzorii; despre forme, culori şi mistere; despre consistenţa elementelor (apă, aer, foc); despre viaţă şi ispitele ei.
Lucrările lui Dorin Baba se sustrag unui calapod stilistic anume. Autorul destructurează spaţiul clasic al tabloului, mutînd cadrul în interior, insinuîndu-l operei; obiectul reprezentării determină astfel conturul ansamblului. De aici şi impresiile de fluiditate, mobilitate formală şi dinamism cromatic. Romboidale, paralelipipedice, trapezoidale, în zig-zag, în valuri, drepte, sinusoidale sau circulare, ramele se îmbină inedit, prelungind sugestiile tematice din lucrări. Timpul, spre exemplu, este redat într-un „tablou-clepsidră”, dealul – într-un tablou „unduitor”, cu alternanţe line de nivel.
Dorin Baba refuză abordările facile, volumele previzibile, simetriile cuminţi, exersîndu-şi disponibilitatea de a mixa sau de a preschimba registrele expresive. Trece uşor de la tehnica de şevalet la instalaţii dintre cele mai sofisticate, pe care le testează în ocazii cosmopolite. A expus la Florenţa, în cadrul Bienalei din 2007, dar şi la New York, în „Brodway Gallery”, cu ocazia Art 2010 Annual Preview, fiind selectat să participe în curînd la o expoziție pariziană. Unul din proiectele sale anterioare merită povestite - cel petrecut la Sarajevo, cu ocazia unui eveniment vizual de anvergură.
În New Temple Gallery, Dorin Baba a prezentat o instalaţie video intitulată Mental Hologram. Lucrarea este compusă din mai multe module; o piesă centrală, cu rol de soclu, „susţine” chipuri eterice reproduse tridimensional, în hologramă. Lămpi speciale, reflectoare, becuri multicolore proiectează în toate direcţiile imagini şi efecte vizuale. Pe ecrane şi monitoare distribuite asimetric se succed, la fel, chipuri şi siluete umane. Sînt tocmai cele care populează lumea imaginală, mentală, a autorului. Sîntem invitaţi să vizităm memoria acestuia, să accesăm reţelele rizomatice ale amintirilor personale. Ritmul muzicii de fundal urmează cadenţa neuronilor cerebrali în parcursul lor recesiv.
Mesajul autorului? Fiecare dispune de o memorie care ne conferă unicitate. Tocmai conţinutul acesteia ne face diferiţi. El nu poate fi substituit, nici nu trebuie modelat prin manipulare sau forţă. Istoria, limba, întîmplările, părinţii, soţii, copii, prietenii îşi au locul lor în arhiva afectivă a fiecăruia. Ce am lua cu noi într-un tranzit intempestiv către o altă lume? Ce ne-ar trece atunci prin minte? Care ar fi „viziunile” privilegiate? Cum ne-ar influența perspectiva accesării inconștiente a Marelui Hotar?
În Mental Hologram, Dorin Baba resemnifică celebrul paradox al identităţii. Identitatea nu se împarte. Logic vorbind, nu putem fi identici decît cu noi înşine. În realitate, ea înseamnă mai mult: suma întîlnirilor decisive, cu noi înşine şi cu ceilalţi, arhivate durabil în forma unor imagini dragi, de neuitat. Pe care le purtăm oriunde...
http://www.dorinbaba.ro/sarajevoc.html
