Art Critic Link / Petru Bejan -Vladimir Șetran și „icoanele” frivolității


Vladimir Șetran și „icoanele” frivolității

Mereu inventiv și imprevizibil  în alegerile tematice, Vladimir Șeitan – unul din seniorii graficii românești contemporane - expune la Galeria „Dana” câteva sute de lucrări al căror numitor comun este nudul. Înzestrat cu un acut simț al liniei și al formei, Șeitan cartografiază întreg repertoriul senzual al feminității, omagiind, deopotrivă, semnele frumuseții, dorinței, cochetăriei, nonșalanței, timidității și tandreții. Femeia este văzută, astfel, ca un topos natural al seducției și al juisării.
Neînrămate, dar alăturate și suprapuse într-o dezordine... ordonată, cartoanele lui Șetran au alură de crochiu improvizat, în succesiunea cărora poți citi întreaga istorie secretă a gesticii de alcov. Trasate parcă dintr-o singură mișcare a mânii, însă fermă și precisă, siluetele – voluptoase, grațioase, gracile, dar și ostentative - amintesc de Kamasutra indiană, de pictogramele erotice chinezești sau de benzile desenate moderne, doar că scena imaginii este populată de un singur protagonist, același dar multiplicat - o  Evă păgână, frivolă, emancipată, care își etalează „fără perdea” întreg repertoriul de fantasme și postúri.
Redută a promisiunilor amânate, templu al desfrâului licit, altar consacrat plăcerii, femeia lui Șetran se dezbracă de „maniere”, etalând dezinvolt întreaga retorică a seducției corporale. Eliberată de inhibiții, ea se prinde în hora necenzurată a expunerilor anatomice, îngăduind martorilor să arunce ocheade fugare dincolo de cortina freneticului „teatru libidinal” (Lyotard) în desfășurare  sau a celui narcisic, auto-contemplativ. Solitudinea personajelor feminine este doar aparentă. Aidoma unui voyeur calificat, spectatorul își răsfață ochii, fără a putea fi el însuși văzut, încurajând din arrière-plan, de la distanță, gimnastica erotică oferită gratuit. Bărbatul este privire, pe când femeia – obiectul favorit al acesteia.
Vladimir Șetran ne anunță că - în artă cel puțin - era glaciară a pudorii și prejudecăților sexiste a luat sfârșit. Grafica sa vestește cu aplomb o nouă „dezordine” amoroasă, mult mai culturală și permisivă, care pare a se profila tocmai acolo unde schematismul erotic - excesiv reprimat și ajustat – nu mai inflamează satisfăcător imaginația. Consacrând Iubirea ca liant profund și durabil, Femeia redevine polul favorit de admirație, dar și  centrul afectiv al lumii. Expoziția de la „Dana” este o excelentă confirmare.