“Ceea ce reuseste sa expuna astazi, chiar si fara o intentie curatoriala c1ar asumata, este o poveste a prietenilor sai, care are o unitate limpede, datorata firesc faptului ca sunt desene care aduna parcursul vietii sale in fragmente. Aceeasi privire ramane neschimbata. Aceeasi caldura cu care priveste suferinta acolo unde nu pare a exista, fara a deveni patetic. Insceneaza portretul, fara a-l exagera. Reprezinta realitatea, deformand-o doar pentru a o accentua. Expune desene ale parintlor sai. Pe bunicul sau, om simplu, muncit. Viata de tranzitie, viata de student de camin. Punkeri, studenti la teatru, boschetari, cunostinte. Cladiri sordide, in care viata pare a se opri in loc, fiindca nu are o directie. Oameni care par a nu mai avea nimic de pierdut. Un soi de atmosfera terna, sumbra, un portret social lucid si crud al unui oras, din perspectiva subiectiva a unui observator care nu se limiteaza la suprafata bine slefuita, impachetata in reclame. Opusul lui Warhol: nimic stralucitor.
Imi place la Andrei onestitatea cu care isi spune mereu povestea fara a avea pretentii de analist social. Reuseste sa aiba un concept fara a fi un artist actual: un intelectual care transeaza realitatea cu bisturie sociologice, teorii ale artei si ironia fina a cunoscatorului istoriei artei. Nu e nici detasat, nici angajat. E insa sincer. De aceea, " respect ca prieten. Despre arta lui, las criticii sa vorbeasca, atunci cand va fi intr-o galerie de arta, cautand un loc in istoria artei sau a pietei de arta.”
Cristian Nae
