Spaţiul nostru cel de toate zilele...
Ambiguitatea situării noastre în spaţiu este leit-motivul expoziţiei comune propuse la Cupola de Marinela Botez şi Claudiu Ciobanu. Apartamentul este pretextul artistic al unei dezbateri despre libertate, sociabilitate şi intimitate, accesibile sau, dimpotrivă, restricţionate, în geografia convenţională a Oraşului.
Care sînt toposurile noastre privilegiate? Unde ne putem simţi, fie şi la răstimpuri, cu adevărat „acasă”? Care este locul propriu al fericirii personale? Spaţiul public (strada, parcul, mall-ul)? Cel privat (casa, grădina, apartamentul, balconul cu rufe şi flori)? Cum conciliem idealurile proprii cu exigenţele de cuplu, de grup sau comunitare? Care sînt şansele de a administra nestingheriţi cîţiva metri pătraţi de intimitate în arhitectura haotică a junglei urbane?
„Arc de triumf” al familiilor nou încropite, templu al urbanismului excesiv, aberaţie verticală, coloană infinită a precarităţii, semeţie stridentă, inestetică şi uneori insalubră, alveolă transparentă acustic şi vizual, „celulă” neprietenoasă de beton şi sticlă, loc a socializărilor conjuncturale, Blocul izolează fără a proteja, închide fără să (ne) deschidă. Supralicitînd înălţimea, el ne apropie fizic de Cer, întreţinînd pe moment iluziile detaşării, libertăţii şi familiarităţii. În egală măsură, blocul limitează mobilitatea şi comunicarea; devenim „străini” într-o lume ostilă, „oaspeţii” lui provizorii, „ostatici” ai interioarelor standardizate pe criterii economice şi funcţionale. Multiplicat în exces, el transformă centrul în periferie, cartierul în mahala, împrumutînd însemnele estetice ale acestora.
Apartamentul recreează în formule surogat, miniaturale, spaţiul ideal, visat de fiecare. Oglindă a tuturor mizeriilor şi deliciilor cotidiene, el poate fi loc de coşmar, de fatalitate sau exil, dar şi Eden al bucuriilor simple, refugiul favorit faţă de zgomotul, agresivitatea şi indiscreţiile colective. În versiune dezirabilă, „a fi acasă” înseamnă a fi cu tine, cu cei dragi, cu prietenii, într-un spaţiu optim, al deplinei intimităţi şi convivialităţii. În acest sens, apartamentul poate fi nu doar blestem, ci şi alternativă.
Recompunînd uneori cu realism, alteori simbolic şi alegoric, ambiaţa cenuşie a spaţiilor noastre de zi cu zi, Marinela Botez şi Claudiu Ciobanu propun nu doar un exerciţiu de reflecţie, ci şi un eveniment vizual de excepţie, unul care face din Cupola ieşeană locul privilegiat al întîlnirilor viitoare.
Petru BEJAN
http://www.botezmarinela-ciobanuclaudiu.blogspot.com/