Galeriile de arta Nicolae Tonitza,
Iasi
vernisaj: miercuri 5 decembrie
orele 18.00
Prezinta prof. dr. Constantin Tofan
presedinte U.A.P.R Iasi
Rezonanțe interindividuale
Suntem într-adevăr motivaţi într-o mai mare măsură de către factorii externi, decât de trăsăturile şi impulsurile interioare?
Ne gestionăm acţiunile măsurând fiecare aspect şi implicit impactul acestora din perspectiva ochiului critic al contextului social?
Acestea nu pot fi considerate decât (clişeic) nelinişti ale omului „contemporan” – să eviţi discutarea primei coordonate - înţelept, să o adopţi pe a doua – obtuz.
Dar, să nu uităm că, originea explorărilor mai mult sau mai puţin filosofice ar trebui să fie experienţele individului. Aşadar încerc să determin ochiul să vadă ceea ce mintea a filtrat, a judecat şi a calificat dintr-o perspectivă personală, aproximativ valabilă , categoric poetică.
Lirismul ce însoţeşte reprezentările pe care le propun în acest proiect este un instrument, unul îndelung căutat şi acceptat cu sinceritate, unul menit să aducă în prim-plan aspecte psihologice profunde, dileme ale izolării, ale restrângerii şi ambiguităţii – simple întrebări ce pot trăda fie nelinişti personale, fie frici surprinse în alţii.
Unii cataloghează drept patetic (în sensul corect al termenului de „emoţionant”) să vezi frumuseţea pretutindeni. Ştim - am devenit prea grăbiţi, prea istoviţi şi prea reci pentru a ne mai pierde timpul cu lucrurile simple, bucuriile mici - dar eu încerc să surprind frumosul tocmai în lucrurile simple, cotidiene, să experimentez în fiecare zi viaţa şi micile ei conexiuni estetice şi implicit filosofice. Plotin descria trei personalităţi ale ascensiunii către Fiinţă: îndrăgostitul, muzicianul şi filosoful – unii suntem mişcaţi de imaginea frumuseţii, alţii de ritm, iar unii de ideile atemporale – în fapt suntem receptivi la toate trei.
Sub aspect practic, pe parcursul evoluţiei pe plan profesional am acordat o atenţie deosebită studiului luminii, clarobscurului – atât din spaţiul urban, cât şi din cel intim, izolat, personalizat. Am căutat să transpun în ceea ce prezint acum stările interioare experimentate în urma interacţiunilor cu cei din jurul meu. De asemenea, pe de altă parte, mi-am focalizat atenţia asupra conceptului de gradină - ca simbol al abundenţei, al paradisului - ca loc ideal unde mă pot regăsi ca artist şi creator. Mă refer la acel loc în care te retragi pentru a fi cu tine, fiecare ar trebui să aibă o grădină proprie, secretă - iar în lipsa acesteia trăieşte încă momentul izgonirii din rai.
Treptat mi-am îndreptat atenţia spre figura umană , focusul acesta fiind adoptat din dorinţa de a scoate în evidenţă universul interior al fiecărui individ cu care am avut posibilitatea să rezonez. Despre fotografie se spunea că poate fura sufletul unei persoane, bineînţeles cu un iz nedefinit de superstiţie - prin portrete încerc şi eu să “capturez” scânteia spirituală umană, nu prin tehnică hiperrealistă, ci prin sensibilitate cromatică de factură uşor impresionistă. Sunt un hoţ de suflete cu intenţii bune.