Vernisajul va avea loc luni, 3 martie 2014, începând cu orele 18:00. Expoziția se poate vizita până la data de 30 aprilie 2014, de luni până vineri, între 11:00 și 19:00. Un catalog cu lucrările recente ale artistului și cu texte critice apărute în ultimii ani va fi disponibil cu ocazia noii sale expoziții.
Ceremonia neonorată sau “Locul spre care ne grăbim mereu și ajungem mereu prea târziu”
Cristian Răduță este un artist preocupat. De artă ca subiect, de artă ca obiect, de evoluțiile și schimbările continue din peisajul artistic contemporan, de relațiile operei cu spațiul, de reinventarea unor forme consacrate, primordiale și de crizele care pot apărea pe parcursul unei opere.
Activitatea sa susținută și prolifică din ultimii zece ani ar descrie fără urmă de îndoială o personalitate artistică plenară, așezată, de ce nu, patriarhală – a tăcerii și a volumelor albe de piatră și gips ce se vor transforma în creații metafizice, în spatele cărora apare corpul încordat al artistului-bărbat care cioplește și modelează neîncetat, ca să descriem doar un instantaneu cu care ne-am obișnuit în imaginile cu sculptori în atelier, de acum și de aiurea. Cristian Răduță nu face obiectul acestei descrieri, ba dimpotrivă, fascinația sa pentru aceste volume se transformă în explorare continuă care duce la transformare și schimbarea sensului. El ia un volum grosier și îl face diafan sau aduce în operă animale exotice ca să sublinieze stranietatea, alienarea socială. Rinocerul cu formele sale stranii, acest melanj de stângăcie, timiditate și violență a devenit de peste nouă ani, personaj. Așa cum un scriitor cercetează ani de zile același personaj, la fel sculptorul cercetează aceeași formă. Până îi respiră aerul. Apoi, impregnat de această descoperire, merge mai departe, transformat. De la delicatețea paradoxală a unui corp violent, artistul a ajuns în mod spontan la violența latentă a unor spații sigure și la anxietatea generată de acestea. Simbol al siguranței și solidității – zidul de beton – devine aici obiect al stagnării, drumul fără întoarcere. Aceste momente de criză pot apărea în existența oricărui om preocupat de lucrurile incuantificabile, așa cum este arta în stare pură, în timpul creației și în mintea artistului.
Anxietatea artistică cotidiană se materializează adesea în aceste ziduri de beton, din cauza idealurilor suprapuse, listelor prea lungi de speranțe, dosarelor prea stufoase de călătorii râvnite, cerințelor mult prea mari și promisiunilor mult prea mici. Abrutizează într-atâta, încât se ocolește miezul problemei, subiectul acestei anxietăți, arta înseși. Ca un fluture prins într-o mansardă cu ferestre închise, artistul încearcă să scape din propriile frici vătămându-se pe sine și propria creație. Făcând-o din ce în ce mai mică, mai sfioasă și mai rar.
Cristian Răduță, care nu face deloc obiectul descrierii de mai sus, simte în proximitatea sa acest pericol și îl materializează într-un proiect despre curse întrerupte, despre blocaje, întârzieri, rute ocolitoare și fluturi fragili prinși în ziduri de beton.
Celebrarea vieții, “ceremonia” simbolică pe care aceasta o implică și toate ritualurile necesare sunt adesea neonorate din cauze multiple. Vitalitatea și seva pot seca adesea, iar arta intră în conflict cu existența atunci când nu este o prelungire firească, ci o entitate izolată într-un turn de fildeș intangibil. Adesea, un artist își poate construi opera ca pe un castel imaginar, pe care nu îl va locui niciodată, ci doar îi va purta numele. Cele mai recente lucrări ale lui Cristian Răduță sunt o combinație de materiale rezistente (ciment, rășină, os) și materiale fragile (scobitori, crengi), de volume întregi și tăieturi expresive, care întrerup armonia formei. Dimensiunile obiectelor sunt înșelătoare – micul devine mare și marele devine mic. Copacul e miniatural, steagul e supradimensionat, iar scobitorile pot fi sulițe înfipte în zidul unei cetăți.
Arta lui Cristian Răduță de azi se situează între activism și poezie, iar rinocerul său emblematic i-a împrumutat epiderma tăbăcită, din care au crescut ziduri. (Simona Vilău, curatoare, februarie 2014)
Cristian Răduță (n. 1982) trăiește și lucrează la București. Face sculptură, desen și instalație și deține un doctorat în arte vizuale (2013). A fost studentul artistului Mircea Spătaru (promoția 2005) și, în prezent, este lector universitar asociat la Universitatea Națională de Artă din București, secția Sculptură. În perioada 2006-2008 a fost bursier “Vasile Pârvan” la Accademia di Romania din Roma, iar din 2008 este reprezentat de 418 Contemporary Art Gallery, alături de care a participat în numeroase proiecte personale și de grup. Lucrările sale se regăsesc în colecții publice și private din țară și străinătate, precum Canadian Clay and Glass Gallery, Waterloo, Ontario, Colecția MNAC București, Art in Embassies Collection, U.S.A. etc.
418 Contemporary Art Gallery
Intrarea Armașului 12, sector 1, Bucharest
www.418gallery.com