Curator: Constantin Costea
Galeria Konstant are plăcerea să anunţe expoziţia personală a artistului Holló Barna n. 1951,
trăieşte şi lucrează în Oradea / RO.
Se pare că memoria joacă un rol tot mai important în arta contemporană. Ca şi mai mulţi artişti contemporani, Holló Barna se îndreaptă spre trecut pentru a interpreta prezentul. Recurgerea unor artişti la elemente cheie, dovezi din trecut devine o modalitate actuală de abordare, acestea având rol de germeni în conceperea actului artistic. Obiecte precum: coşuri de nuiele, ţesături cu elemente simbolice, diferite materiale, fotografii, devin puncte de reper, cumulând în timp acea preţiozitate arhaică, prin care se autodefinesc ca embleme purtătoare de istorie a identităţii.
Demersul artistului Holló Barna a cărui primă expoziţie personală la Galeria Konstant o ianugurăm nu este străin de acest discurs, a cărui lucrare poate fi considerată un omagiu adus istoriei recuperării identităţii individului. Pe lângă o abordare conceptuală bine structurată, artistul recurge la tehnici vechi de transpunere compatibilizându-le cu noi tehnici de imprimare precum serigrafia, conferind o continuitate la nivelul actualizări şi perpetuarii unui crez artistic.
Chiar dacă vocabularul vizual Holló cuprinde diferite elemente care semnalează într-un fel sau altul originea artistului, acestea recontextualizate ne aduc în faţă indicii despre o anumită strategie de reorganizare şi actualizare.
Instalaţia expusă la Galeria Konstant, presupune acumularea unor trăiri, istorisiri a unor obiecte care i-au marcat existenţa.
Pornind de la altoiul dormand de viţă de vie păstrat într-o valiză de merinde militară până la vrejul care a crescut din acesta in faţa casei, pe care artistul a fost forţat de împrejurări să îl sacrifice. Scoase dintr-un context tacit obiectele lui Barna primesc o înşiruire cu totul nouă, o înscenare recontextualizată regizată. Asemeni unei sculpturi gotice gestuale vrejul îşi însuşeşte “aproape şamanic” spaţiul galeriei. Pornind dinspre partea de răsărit, orientându-se înspre apus unde acesta este “epurat” într-o oglinda. Artistul goleşte obiectul de semnificaţia sa iniţială cu scopul de a reconstrui una nouă cu el. Aici puntem pendula pe ideea de venerare într-un fel a nişte relicve din trecut organizându-le, dându-le sens, intr-un spaţiu “steril” salvându-le astfel de o interpretare facilă.
C. Costea